Homo sapiens este o specie foarte capricioasă. Chiar dacă tristețea și stările proaste au făcut întotdeauna parte din experiența umană, acum trăim într-o epocă care ignoră sau devalorizează aceste sentimente.

în cultura noastră, emoțiile umane normale, cum ar fi tristețea temporară, sunt adesea tratate ca tulburări. Publicitatea manipulativă, marketingul și industriile de auto-ajutorare susțin că fericirea ar trebui să fie a noastră pentru a cere. Cu toate acestea, starile proaste raman o parte esentiala a gamei normale de stari pe care le experimentam in mod regulat.în ciuda cultului aproape universal al fericirii și al bogăției materiale fără precedent, fericirea și satisfacția vieții în societățile occidentale nu s-au îmbunătățit de zeci de ani.

este timpul să reevaluăm rolul stărilor proaste în viața noastră. Ar trebui să recunoaștem că sunt o parte normală și chiar utilă și adaptativă a ființei umane, ajutându-ne să facem față multor situații și provocări de zi cu zi.

o scurtă istorie a tristeții

În vremurile istorice anterioare, perioade scurte de tristețe sau dispoziție (cunoscute sub numele de disforie ușoară) au fost întotdeauna acceptate ca o parte normală a vieții de zi cu zi. De fapt, multe dintre cele mai mari realizări ale spiritului uman se ocupă de evocarea, repetarea și chiar cultivarea sentimentelor negative.

tragediile grecești au expus și instruit publicul să accepte și să facă față inevitabilei nenorociri a vieții umane. Tragediile lui Shakespeare sunt clasice, deoarece ecou această temă. Iar lucrările multor mari artiști precum Beethoven și Chopin în muzică sau Cehov și Ibsen în literatură explorează peisajul tristeții, o temă recunoscută de mult timp ca instructivă și valoroasă.

filozofii antici credeau, de asemenea, că acceptarea stărilor proaste este esențială pentru a trăi o viață deplină. Chiar și filozofii hedoniști precum Epicur au recunoscut că a trăi bine implică exercitarea unei judecăți înțelepte, a unei constrângeri și a unui autocontrol și acceptarea adversității inevitabile.

alți filozofi precum stoicii au subliniat, de asemenea, importanța învățării de a anticipa și accepta nenorociri precum pierderea, întristarea sau nedreptatea.

care este punctul de tristețe?

psihologii care studiază modul în care sentimentele și comportamentele noastre au evoluat de-a lungul timpului mențin toate stările noastre afective (cum ar fi stările de spirit și emoțiile) au un rol util: ne avertizează asupra stărilor lumii la care trebuie să răspundem.

de fapt, gama emoțiilor umane include mult mai multe sentimente negative decât pozitive. Emoțiile Negative, cum ar fi frica, furia, rușinea sau dezgustul, sunt utile, deoarece ne ajută să recunoaștem, să evităm și să depășim situațiile amenințătoare sau periculoase.

dar ce rost are tristețea, poate cea mai comună emoție negativă, și cu care se ocupă cel mai practicant psiholog?

tristețea intensă și de durată, cum ar fi depresia, este în mod evident o tulburare gravă și debilitantă. Cu toate acestea, starea de spirit ușoară, temporară, poate servi unui scop adaptativ important și util, ajutându-ne să facem față provocărilor de zi cu zi și situațiilor dificile.

aceste dispoziții acționează, de asemenea, ca un semnal social care comunică dezangajarea și retragerea din competiție și oferă o acoperire protectoare. Când părem triști sau într-o dispoziție proastă, oamenii sunt adesea îngrijorați și sunt înclinați să ajute.

unele stări negative, cum ar fi melancolia și nostalgia (o dorință pentru trecut), pot fi chiar plăcute și par să ofere informații utile pentru a ghida planurile și motivația viitoare.

tristețea poate spori, de asemenea, empatia, compasiunea, conexiunea și sensibilitatea morală și estetică. Și tristețea a fost mult timp un declanșator al creativității artistice.

experimentele științifice recente documentează beneficiile stărilor proaste ușoare. Acestea funcționează adesea ca semnale de alarmă automate, inconștiente, promovând un stil de gândire mai atent și detaliat. Cu alte cuvinte, stările proaste ne ajută să fim mai atenți și concentrați în situații dificile.

în schimb, o dispoziție pozitivă (cum ar fi senzația de fericire) servește de obicei ca un semnal care indică situații familiare și sigure și are ca rezultat un stil de procesare mai puțin detaliat și atent.

beneficiile psihologice ale tristeții

există acum tot mai multe dovezi că stările negative, cum ar fi tristețea, au beneficii psihologice.pentru a demonstra acest lucru, cercetătorii manipulează mai întâi starea de spirit a oamenilor (arătând filme fericite sau triste, de exemplu), apoi măsoară schimbările de performanță în diferite sarcini cognitive și comportamentale.

sentimentul de tristețe sau starea de spirit proastă produce o serie de beneficii:

• memorie mai bună: într-un studiu, o stare proastă (cauzată de vremea rea) a determinat oamenii să-și amintească mai bine detaliile unui magazin pe care tocmai l-au părăsit. Starea de spirit proastă poate îmbunătăți, de asemenea, amintirile martorilor oculari prin reducerea efectelor diferitelor distrageri, cum ar fi informații irelevante, false sau înșelătoare.

• judecăți mai precise: o stare proastă ușoară reduce, de asemenea, unele prejudecăți și distorsiuni în modul în care oamenii își formează impresiile. De exemplu, judecătorii ușor triști au format impresii mai precise și mai fiabile despre ceilalți, deoarece au procesat detaliile mai eficient. Am constatat că stările proaste au redus, de asemenea, credulitatea și scepticismul crescut atunci când au evaluat miturile și zvonurile urbane și chiar au îmbunătățit capacitatea oamenilor de a detecta înșelăciunea mai precis. Persoanele cu o dispoziție proastă ușoară sunt, de asemenea, mai puțin susceptibile să se bazeze pe stereotipuri simpliste.

• motivație: alte experimente au constatat că atunci când participanților fericiți și triști li s-a cerut să îndeplinească o sarcină mentală dificilă, cei cu o dispoziție proastă au încercat mai mult și au perseverat mai mult. Au petrecut mai mult timp în sarcină, au încercat mai multe întrebări și au produs răspunsuri mai corecte.

• o mai bună comunicare: stilul de gândire mai atent și detaliat promovat de o dispoziție proastă poate îmbunătăți și comunicarea. Am descoperit că oamenii într-o dispoziție tristă foloseau argumente persuasive mai eficiente pentru a-i convinge pe ceilalți, înțelegeau mai bine propozițiile ambigue și comunicau mai bine atunci când vorbeau.

• echitate crescută: alte experimente au constatat că o dispoziție proastă ușoară a determinat oamenii să acorde o atenție mai mare așteptărilor și normelor sociale și i-au tratat pe ceilalți mai puțin egoist și mai corect.

contracarând cultul fericirii

prin preamărirea fericirii și negarea virtuților tristeții, ne-am stabilit un obiectiv de neatins pentru noi înșine. S-ar putea să provocăm și mai multă dezamăgire, spun unii chiar depresie.

se recunoaște din ce în ce mai mult că a fi într-o dispoziție bună, în ciuda unor avantaje, nu este universal de dorit.

tristețea sau starea de spirit proastă ne ajută să ne concentrăm mai bine asupra situației în care ne aflăm și astfel ne crește capacitatea de a monitoriza și de a răspunde cu succes la situații mai solicitante.

aceste descoperiri sugerează că căutarea neîncetată a fericirii poate fi adesea auto-înfrângere. O evaluare mai echilibrată a costurilor și beneficiilor stărilor bune și rele este așteptată de mult timp.

dacă sentimentele de tristețe persistă, contactați medicul de familie, Lifeline 13 11 14, beyondblue 1300 22 4636 sau SANE Australia 1800 18 7263.