cuvântul „filopatrie” este o combinație a prefixului philo (din greaca Philos, „iubit”) și latinescul patria, care înseamnă „Patrie” sau „patrie”. De la prima utilizare în limba engleză a „filopatriei” într-un context ornitologic de către Huntington (1951), termenul a fost aplicat la două tipuri de comportament fidel al site-ului la păsări. Cel mai apropiat de sensul etimologic este primul, „filopatrie natală”, ceea ce înseamnă să nu se disperseze departe sau să se întoarcă la un loc de naștere pentru reproducere. Al doilea este „filopatria de reproducere”, ceea ce înseamnă revenirea în aceeași zonă de reproducere în fiecare an, deși este posibil ca acea zonă să nu fie locul nașterii unui individ (Shields 1982, Anderson și colab. 1992). Prin urmare, orice evaluare a filopatriei de reproducere include probabil unii indivizi imigranți, în timp ce evaluările filopatriei natale includ doar indivizi eclozați sau născuți local.

în ultimii ani, utilizarea filopatriei în literatura Ornitologică s-a extins și mai mult, pentru a include fidelitatea sitului față de zonele care nu se înmulțesc, cum ar fi siturile utilizate pentru năpârlire (Iverson și colab. 2004), iernare (Robertson și Cooke 1999, Mehl și colab. 2004), sau escală în timpul migrației (Merom și colab. 2000). Utilizarea termenului „filopatrie” pentru a descrie nu numai homing-ul natal, ci și fidelitatea generală a site-ului atât pentru locurile de reproducere, cât și pentru cele de non-reproducere ale persoanelor ale căror zone natale sunt necunoscute este, cred, problematică și justifică reconsiderarea. Acest lucru se datorează faptului că există implicații genetice și demografice substanțiale ale filopatriei în sensul său cel mai pur și istoric (adică., filopatria natală), cum ar fi creșterea relației și diferențierea populației (Greenwood 1980, Quinn și White 1987, Avise și colab. 1992). Într-adevăr, discuțiile istorice și teoretice ale filopatriei natale se concentrează pe comportamentul dispersiei limitate dintr-un loc de naștere, modul în care aceasta promovează consangvinizarea, de ce consangvinizarea ar putea fi adaptativă și modul în care lipsa fluxului genetic ar putea promova speciația (Mayr 1963, Shields 1982, Anderson și colab. 1992). Cred că aceste implicații genetice și demografice ale populației sunt potențial aplicate greșit atunci când „filopatria” este utilizată pentru a descrie comportamentul fidel al site-ului în general (vezi Pearce și Talbot 2006).pericolul potențial al aplicării filopatriei la condițiile non-natale și non-reproductive este că creează așteptarea anumitor rezultate, cum ar fi ratele scăzute de dispersie, diferențierea genetică a populației și segmentele unice ale populației, atunci când astfel de condiții pot să nu existe. Având în vedere că majoritatea speciilor aviare nu năpârlesc, nu iernează sau au escale migratoare în care se reproduc, propun ca termenul „filopatrie” și așteptările sale genetice să fie utilizate numai în legătură cu filopatria natală și să nu se extindă la (1) fidelitatea locului de reproducere a indivizilor ale căror zone natale sunt necunoscute și (2) zonele non – reproducătoare în care se observă un comportament fidel locului. Cred că acest lucru distinge corect filopatria natală ca un tip specific de fidelitate a sitului cu implicații proprii pentru genetica și dinamica populației. Astfel, filopatria ar trebui privită ca sinonimă și interschimbabilă cu Termenii „fidelitatea locului natal” și „filopatria natală”, iar termenul „fidelitatea locului de reproducere” ar trebui să înlocuiască „filopatria de reproducere”, deoarece reflectă originile natale necunoscute ale păsărilor capturate ca adulți. Deși condiția mai largă a fidelității site—ului poate avea implicații pentru fitness, împerecherea partenerilor și delimitarea populației-așa cum a fost examinat în mai multe studii (Robertson și Cooke 1999, Merom și colab. 2000, Iverson și colab. 2004, Mehl și colab. 2004) – investigațiile viitoare ale fidelității site-ului ar trebui continuate fără a invoca automat termenul „filopatrie” și presupunând că se aplică și conotațiile genetice și demografice ale filopatriei natale. Spre deosebire de filopatrie, probabilitatea fidelității (F) și dispersiei (1 − F) sunt parametri estimabili (Burnham 1993, Kendall și Nichols 2004), iar consecințele demografice și genetice ale fidelității site-ului, indiferent de locul în care apare, pot servi drept ipoteze pentru testarea cu mai multe tipuri de date (de exemplu, Arsenault și colab. 2005). Astfel de fuziuni de date ar trebui să ne sporească înțelegerea implicațiilor demografice, comportamentale și genetice ale filopatriei natale și fidelității site-ului.