Shigella flexneri este o bacterie gram-negativă care provoacă cea mai transmisibilă dizenterie bacteriană, shigelloza. Shigeloza provoacă 1,1 milioane de decese și peste 164 de milioane de cazuri în fiecare an, majoritatea cazurilor apărând la copiii țărilor în curs de dezvoltare. Patogeneza lui S. flexneri se bazează pe capacitatea bacteriilor de a invada și de a se reproduce în epiteliul colonului, ceea ce duce la inflamații severe și distrugere epitelială. Mecanismele moleculare utilizate de S. flexneri pentru a traversa bariera epitelială, a evita răspunsul imun al gazdei și a intra în celulele epiteliale au fost studiate extensiv atât în modele in vitro, cât și in vivo. În consecință, numeroși factori de virulență esențiali pentru invazia bacteriană, răspândirea intercelulară și inducerea inflamației au fost identificați la S. flexneri. Inflamația produsă de gazdă a fost implicată atât în distrugerea epiteliului colonic, cât și în controlul și conținerea infecției cu Shigella. Răspunsul umoral al gazdei la S. flexneri pare, de asemenea, important în protejarea gazdei, în timp ce rolul răspunsului imun celular rămâne neclar. Răspunsul imun al gazdei la shigellosis este specific serotipului și protejează împotriva reinfectării de către același serotip, făcând posibilă vaccinarea. Din anii 1940 vaccinurile pentru S. flexneri au fost dezvoltate cu puțin succes, cu toate acestea, înțelegerea tot mai mare a patogenezei S. flexneri și răspunsul imun al gazdei ajută la generarea de strategii de vaccin mai rafinate. Cercetările actuale cuprind o varietate de tipuri de vaccinuri, care, în ciuda disparității în ceea ce privește eficacitatea și siguranța lor la om, reprezintă progrese promițătoare în dezvoltarea vaccinului S. flexneri.