expresia latină nihil obstat înseamnă literalmente „nu există nimic în cale.”Ca termen canonic contemporan, nihil obstat este folosit în cel puțin două moduri: să numească tipul de judecată evaluativă pe care o face un cenzor ecleziastic cu privire la o scriere supusă aprobării înainte de publicare și să descrie forma de autorizare dată de Sfântul Scaun unei persoane care este eligibilă pentru anumite tipuri de funcții didactice în facultățile ecleziastice.

în contextul disciplinei Bisericii privind cenzura cărților (cc. 823-832 în Codul De Drept Canonic din 1983), ordinarul local (de obicei episcopul eparhial) numește un cenzor pentru a revizui cărțile care sunt depuse pentru permisiunea ordinarului de a publica (imprimatur). Cenzorul face o judecată despre carte comparând-o sau măsurând-o prin „învățătura Bisericii despre credință și morală așa cum este propusă de Magisteriul ecleziastic” (c. 831). Cenzorul acordă nihil obstat dacă el sau ea percepe că scrisul nu va fi dăunător credinței sau moralei credincioșilor creștini. Este un judecător în esență negativ: „nu detectez nimic dăunător; nu am nici o opoziție. În luarea acestei decizii, cenzorii trebuie să țină cont de maxima pe care Papa Ioan al XXIII-lea a aplicat-o acestui proces, „în unitate esențială, în întrebări discutabile libertate, în toate lucrurile caritate” .

în contextul reglementării facultăților ecleziastice, care sunt cele împuternicite de scaunul Apostolic să acorde diplome academice cu efecte canonice în Biserică (c. 815-821), nihil obstat este necesar pentru acei profesori cărora li se va acorda un mandat permanent sau o promovare la cel mai înalt rang de profesor . Nihil obstat este acordat de Congregația pentru Educația Catolică. Nu au fost publicate criterii pentru pronunțarea hotărârii, prin urmare, motivele pentru acordarea sau reținerea nihil obstat sunt obscure. Nihil obstat al Sfântului Scaun este declarația că nu există nimic care să împiedice o nominalizare propusă.