de Peter Bokulich

termenul „Gish Gallop” a fost inventat de Eugenie Scott de la Centrul Național pentru educație științifică. Expresia se referă la o tactică de dezbatere care a fost favorită Duane Gish, un creaționist tânăr-pământ care a fost, de asemenea, un dezbatator cu înaltă calificare.

galopul Gish este tactica de a-ți ninge adversarul sub un munte de presupuse „dovezi” sau „cazuri problematice” și de a susține că incapacitatea adversarului de a răspunde la această grămadă de dovezi arată că partea ta are dreptate. Această tactică contează ca o eroare, deoarece eficacitatea sa nu depinde de prezentarea argumentelor corecte sau chiar bine susținute. Cantitatea este oferită ca înlocuitor al calității.

tactica este totuși destul de eficientă, din următoarele motive:

• publicul este lăsat cu impresia că există o cantitate imensă de dovezi de partea ta.
• este imposibil pentru adversarul tău să răspundă la toate afirmațiile înșelătoare / false în cantitatea limitată de timp permisă într-o dezbatere.
• o minciună poate fi afirmată rapid și atrăgător. Este nevoie de mult mai mult timp pentru a oferi o relatare exactă a științei.
• chiar dacă adversarul tău trage în jos unul sau două argumente, ești încă plecat cu o duzină de argumente neatinse.
• publicul este lăsat cu impresia că adversarul tău nu poate răspunde la alte probleme.
• din cauza specializării în știință, nimeni nu va avea cunoștințe despre toate „cazurile problematice” pe care le puteți draga.\
• adversarul tău va părea adesea defensiv: oferind respingeri care pot părea arcane pentru non-oamenii de știință.
• publicul nu-și va aminti detalii, dar își va aminti „au existat o mulțime de probleme pentru evoluție/schimbări climatice, iar omul de știință nu avea cu adevărat răspunsuri.”

aici o versiune a unui galop Gish în imprimare.

și sub pliul este un exemplu de un om de știință cules în afară un galop Gish de Monckton. Observați cât timp îi ia lui Avraam să demonteze fiecare dintre afirmațiile false (dar scurte) ale lui Monckton.