Rosario Castellanos, (născut la 25 mai 1925, Mexico City, Mexic—a murit la 7 August 1974, Tel Aviv, Israel), romancier, scriitor de nuvele, poet, eseist și diplomat care a fost probabil cea mai importantă scriitoare mexicană a secolului 20. Teza sa de masterat din 1950, Sobre cultura femenina („despre cultura Feminină”), a devenit un punct de cotitură pentru scriitoarele mexicane moderne, care au găsit în ea un apel profund la conștiința de sine.Castellanos a fost fiica proprietarilor de terenuri din Chiapas și și-a petrecut anii de formare la o fermă lângă granița cu Guatemala. A primit o educație excelentă în Mexic și Europa. Din 1960 până în 1966 a fost director de presă pentru Universitatea Națională Autonomă din Mexic. Ulterior, a deținut mai multe posturi de profesor în vizită în Statele Unite și apoi s-a întors în Mexic pentru a accepta Catedra de literatură comparată la Universitatea Națională Autonomă. În 1971 Castellanos a devenit ambasadorul Mexicului în Israel și a murit acolo trei ani mai târziu, electrocutată accidental în casa ei din Tel Aviv.

Castellanos a fost pasionat de lucrările a două scriitoare: Sfânta Tereza de la Inquivila, activista și autoarea religioasă spaniolă din secolul al 16-lea, și Sor Juana din Inquxs de la Cruz, călugărița mexicană-poet al secolului al 17-lea. Profund Catolică, versetul ei amintește și de poezia Sfântului Ioan al Crucii. Ea exprimă imediat indignarea față de nedreptatea socială și extazul în fața frumuseții creației. Poezia lui Castellanos este la fel de puternică și originală ca cea a contemporanului ei Octavio Paz, deși este cunoscută mai ales pentru lucrările sale de proză. Cel mai faimos roman al ei, Oficio de tinieblas (1962; cartea plângerilor), recreează o rebeliune indiană care a avut loc în orașul San Crist Unquxbal de las Casas în secolul al 19-lea, dar Castellanos o stabilește în anii 1930, când propria familie a suferit de reformele aduse de l Oktozaro c Oktocrdenas del Rio în urma Revoluției Mexicane. Castellanos a donat pământul pe care l-a moștenit indienilor săraci din Chiapas.

în 1972, Castellanos și-a publicat colecția de poezii într-un volum intitulat Poes Electima no eres t inkt („poezia nu ești tu”; Ing. trans., Poeziile selectate, de Magda Bogin), o aluzie polemică la un vers binecunoscut al poetului Romantic spaniol Gustavo Adolfo B Inktictcquer, în care îi spune iubitei sale că este poezie.